De ce este nevoie de un Referendum pentru justiție – și cu ce am plecat azi de la Cotroceni

2019-05-01T19:37:02+03:00 March 26th, 2019|Home|

S-a scris deja despre conținutul discuției, eu voi încerca să scriu despre spiritul ei. Referendumul este consultativ, și nu suntem într-atât de naivi încât să credem că guvernarea PSD va ține tocmai acum cont de cetățenii acestei țări. Pentru mine, și am avut sentimentul că pentru mulți dintre cei care au participat azi la discuție, referendumul este și un proces de conștiință, modalitatea pe care o au la îndemână cetățenii ca să transmită un mesaj coaliției aflate la guvernare.

Astăzi la Cotroceni s-a discutat despre mai multe chestiuni esențiale (deși mai tehnice decât se anunță întrebarea), cum ar fi guvernarea prin decrete (pentru că asta sunt de fapt aceste OUGuri) și nevoia unei reforme radicale în cadrul CCR.

Cu ce ajută întâlnirea de azi, și referendumul în general? Este, sper, începutul unui proces de conștiință, al unei analize temeinice și al unei discuții onestă despre ”de ce am ajuns aici”. Să spunem lucrurilor pe nume: România este un stat captiv, aflat în faliment democratic. Sistemul a eșuat grav, și faptul că din decembrie 2016 și până azi s-a putut arde din temelii un sistem construit în zeci de ani arată că ceva a fost profund viciat și trebuie regândit fundamental, că nu poate fi doar cârpit pe ici pe colo.

Acest referendum ”pentru justiție” nu poate să rezolve problemele de fundație, nici să ne scape de PSD, dar cu prilejul lui trebuie să analizăm și să punem un diagnostic pacientului foarte bolnav care este statul român.

Sunt două problemele sistemice care cred că ne-au adus aici (și după discuția de azi de la Cotroceni știu că nu sunt singura care vede lucrurile așa): 1. folosirea OUGurilor și 2. CCR – și nu doar felul viciat în care funcționează CCR, dar și posibilitățile foarte restrânse de a sesiza neconstituționalitatea sub legislația în vigoare.

Le iau pe rând:

1. În ultimii doi ani, cu o cascadă de OUGuri neconstituționale, guvernul a uzurpat Parlamentul. În Germania anilor ’20-’30, tocmai cu OUGuri (Notverordnungen) s-a stins lumina în democrație și s-a pavat calea spre dictatură. Nu întâmplător, în Germania de azi OUGurile nu mai există deloc. Când, în 1949, Consiliul Parlamentar a analizat motivele care au dus la tragedia care a fost Germania nazistă, s-a ajuns la concluzia ca OUGurile au fost cele care au dus la uzurparea statului de drept în țara care avea la acel moment una dintre cele mai liberale constituții. În consecință, nemții au conceput o Constituție și o funcționare a statului fără ordonanțe de urgență: ele lipsesc din Grundgesetz!

În România, OUGurile au fost întotdeauna folosite tocmai pentru a ocoli rigorile statului de drept, motiv mai mult decât suficient ca ele să dispară din legislația românească (într-o anormalitate abisală, până și codul nostru rutier este un OUG, 195/ 2002, cu modificările din 2017 și 2018, făcute prin alte două ordonanțe.

2. Despre CCR s-a vorbit mult azi la Cotroceni, și văd și eu esențială reformarea acestei instituții, prin depolitizarea și profesionalizarea numirilor judecătorilor CCR. România se află acum în situația aberantă, în care președintele CCR este nu doar fost membru de partid, este chiar fost deputat PSD in doua mandate consecutive.

Dar problema este, iarăși, sistemică, și este mai largă: sunt prea puține modalitățile de sesizare a neconstituționalității legilor, iar acest fel restrâns, limitativ de a sesiza neconstituționalitatea unor legi ne duce în situația absurdă de a ne supune unor legi neconstituționale, unele scrise chiar sub alte Constituții, și niciodată testate de Curtea Constituțională. Este evident că posibilitatea de a sesiza neconstituționalitatea trebuie să fie una mai largă din toate punctele de vedere.

CONCLUZIA zilei: Președintele Klaus Iohannis și Administrația Prezidențială nu așteptau musai de la noi o întrebare de-a gata pentru referendumul din 26 mai. Dar ce putem să facem este să mutăm discuția de la cum arde statul de drept la cum vom supraviețui acestei crize profunde.

Nu este niciodată prea devreme ca să începem să vorbim despre cum vom reconstrui din temelii statul român, după ce stingem focul care a cuprins țara noastră. Un simplu apel la echilibru și dialog ar fi o încercare nebunească de a mai negocia cu piromanii care ne-au dat foc.

Dar referendumul acesta, cu toate riscurile lui, sper că este începutul cathartic de care avem nevoie.

Madalina Rosca

Foto: Administrația Prezidențiala

Back To Top