About Mădălina Roșca

This author has not yet filled in any details.
So far Mădălina Roșca has created 11 blog entries.

”Cel mai neclar proiect”- Jurnal de la Procesul ”Belina” (II)

”Cel mai neclar proiect”- Jurnal de la Procesul ”Belina”, termen 5 noiembrie 2019
 
Insula Belina ”este cunoscută ca fiind zona cu cele mai bune plaje de pe cursul Dunării” – ”mai bune decât pe litoral”, a declarat azi în dosarul Belina inculpatul Adrian Gâdea, președinte PSD Teleorman, fost consilier județean, fost vicepreședinte și mai apoi președinte al CJ Teleorman și deputat PSD de Teleorman.
 
Timp de patru ore, cât a durat mărturia, Gâdea a repetat cu diverse sinonime ale lui ”nimic”, că el nu știe nimic – despre nimic. Doar atât știa, că ar fi plaje minunate la Belina, că așa cică i-ar fi spus lui, lui Gâdea, alegătorii, oamenii din județ. Și că de-aia, se înțelege, i s-a părut și lui o idee bună să ia din domeniul statului Insula Belina și Brațul Pavel, ca să amenajeze plajele alea ”de recreere, să poți să mergi să-ți petreci timpul liber”. Există doar două variante aici: ori Gâdea, care a activat în cele mai înalte funcții politice din județ, și care mai e și născut la doar 10 kilometri de Belina, nu cunoaște Teleormanul, dar deloc, ori minte grosolan și nerușinat. Deși Insula Belina este minunată, nu plaja este ceea ce o reprezintă. La Islaz, de exemplu, da, sunt plaje, dar nisipurile ”cele mai bune din țară” de pe Belina există doar în imaginația lui Gâdea – și cel mai probabil nici acolo.
 
Deși i-a reprezentat pe oamenii din Teleorman din diverse poziții de rang înalt de mulți ani încoace, Adrian Gâdea a avut o mărturie din care părea că nu știe clar nici măcar unde ar fi Teleormanul pe hartă. Oare dacă aceste declarații ale demnitarilor de rang înalt ar fi înregistrate sau transmise live, ar mai îndrăzni aceștia să joace cartea lobotomiei?
 
Gâdea susținea azi că și pe Liviu Dragnea îl cunoaște doar așa, profesional, că nu știe de legături între el și Tel Drum, firmă de care parcă a auzit, despre Sevil Shhaideh (al cărei secretar de stat a fost pe vremea când ea era ministru) știe că a cunoscut-o, dar târziu, și tot așa, profesional, la o întâlnire de lucru: ”să se consemneze: despre descentralizare a fost vorba.”
 
În cuvintele lui Gâdea, responsabilitatea pentru orice faptă, decizie sau semnătură în Consiliul Județean Teleorman este topită și disipată în conceptele ”colegii” și ”departamentele”. El oricum nu are vreo responsabilitate, pentru nimic, pentru că ”nu se pricepe”, dar conform mărturiei lui nici nu exista vreo persoană răspunzătoare (nici măcar pentru înlocuirea de cărți funciare, demonstrată la descindere și percheziții, dar despre povestea aceasta într-un alt episod).
 
Insula Belina și Brațul Pavel le-a vrut cică Gâdea la Consiliul Județean ca să facă acolo ceva, nu se știe ce, într-o zi, nu se știe când, din niște fonduri, nu se știe de unde. Fostul președinte de CJ și-a zugrăvit în declarație propriul portret de șef la consiliu ca un soi de duh, fără materie, responsabilitate sau voință proprie, o entitate care levitează printre teleormănenii mulțumiți, care însă mai au doar o ultimă grijă, plaja aceea: ”au fost foarte multe persoane care mi-au cerut sa facem ceva din punct de vedere turistic și să valorificăm acel potențial turistic al zonei”, a mai povestit Gâdea pentru cine e dispus să îl creadă, eventual cineva care nu a călcat vreodată în Teleorman – sau în România. A întrebat judecătorul exasperat după vreo trei ore de mărturie: ”A zis X, a zis Y? Cine a zis?”. Lămuririle lui Gâdea nu au întârziat să vină: ”Am discutat. Nu discutam singur…”
 
Proiectul acela turistic și de renaturare pe care Adrian Gâdea pretinde că a vrut să îl facă nu s-a realizat niciodată, și nici măcar o frunză nu a fost mișcată pe Belina în acest sens. Dar de unde în vara lui 2013 Gâdea avea urgență mare să ia insula de pe Dunăre ”ca să nu pierdem fonduri”, în 2014 nu are nici o grijă că proiectul turistic oricum nu s-ar mai fi putut realiza, pentru că, tot din grija lui, tot luciul de apă merge pe 7 ani la Tel Drum. Ba mai mult, câteva luni mai târziu, același Gâdea se întâlnește lângă Belina cu vicepremierul Liviu Dragnea și cu Carmen Dan, pe atunci prefect în Teleorman, și anunță public, din nou, un cu totul alt proiect pe Belina, fictiv și el: începerea hidrocentralei utopice imaginată acolo de Ceaușescu. Întâlnirea a fost filmată și fotografiată.
 
Dar Gâdea nu mai știe nici cu cine și nici unde era atunci. ”Undeva pe Dunăre”. Avocatul său a încercat să îl ajute: ”dacă hidrocentrala se numește Turnu Măgurele-Nicopole, probabil ca acolo ar fi fost, și nu la Belina” (este pur și simplu fapt care nu necesită discuții suplimentare că proiectul utopic al hidrocentralei de pe Dunăre, inaugurat de Nicolae Ceaușescu și Todor Jivkov în 5 aprilie 1978, se află la Belina. Proiectul a implicat munca a mii de oameni din două țări, există hărți, stive de documente, iar ruinele clădirilor care au marcat începutul proiectului se pot vedea acolo și azi. Să fii Adrian Gâdea și să ridici din umeri cum că habar n-ai, asta înseamnă, în cel mai probabil caz, că ești un mare mincinos, și că ai fost plătit toată viața de teleormăneni ca să lucrezi în contra lor).
 
Este evident că cele două proiecte, hidrocentrala și complexul turistic, se exclud reciproc. Și procurorul, și judecătorul au insistat pe acest subiect:
”De ce nu s-a realizat complexul turistic pe Belina?”. Gâdea avea același răspuns iar și iar. ”Pentru că nu a fost axa” (adică o linie de  finanțare pe fonduri europene). Cum ar fi putut afla Gâdea de fonduri europene disponibile, cum ar fi făcut complex turistic când de fapt luciul de apă era închiriată către Tel Drum pe mulți ani, despre toate astea Gâdea, fost președinte de Consiliu Județean și parlamentar de Teleorman zice că nu știe nimic: ”colegii”, ”departamentele”.
 
În afară de nevoia acută a oamenilor pentru ”ceva de recreere”, Gâdea nu pare să știe altceva, nici despre județ și nici despre locuitori. Nu știe nici că ei (Consiliul Județean), respectiv el, Gâdea, prin semnătura lui, au solicitat Tel Drum să pună pază pe insulă, pază care a oprit ilegal accesul locuitorilor în zonă. Nu știe Gâdea nici că pescarii profesioniști (înainte de fi dați afară brutal și abuziv, vreo 70 de pescari industriali pescuiau de o viață în zona Belina) i-au trimis memorii după ce n-au mai avut nici pâine pe masă; nu știe nici că Tel Drum a pus bariere ilegale în zona de graniță, că Dragnea pescuia acolo cu foști prim-miniștrii (”E 50 de lei taxa de pescuit, am fost eu” – a sărit să-l scoată avocatul din încurcătură).
 
Câte proiecte pe fonduri europene au fost în Teleorman, iar nu știe Gâdea. Ce fel de proiect ar fi făcut el pe Belina, greu să spună.
 
Gâdea a susținut în mărturia lui că inițial nu avea idee că Tel Drum are contracte de închiriere în derulare pe Belina, deși la începutul anului 2014, la scurt timp după ce Consiliul tocmai primise Insula Belina și Brațul Pavel ca să facă din ele ”complex turistic”, într-o ședință de Consiliu, Gâdea Adrian a insistat să semneze contractul de cesiune a luciului de apă de pe Belina către firma Tel Drum. Din păcate, tocmai despre acea ședință de consiliu din 24 martie 2014 nu l-a întrebat nimeni la ultimul termen din dosar.
 
”Este cel mai neclar proiect”, a obiectat atunci consilierul Neagu Florin, citat în protocolul ședinței (protocolul integral online aici: https://bit.ly/2Cj7nMs). ”Aprobăm cesiunea unui contract despre care nu știm nimic.”, a adăugat consilierul. Alt consilier, Amarie Constanin, a spus atunci, premonitoriu: ”Nouă nu ne este clar, un vot al nostru poate să însemne peste ani o dare cu subsemnatul, o responsabilitate materială”.
 
”Contractul presupune decât înlocuirea părților contractante”, i-a liniștit atunci Gâdea.
 
În ciuda obiecțiilor și a rugăminților de amânare a unor consilieri, Gâdea supune la vot. Azi, același Gâdea nu mai știe nimic – ”colegii”, ”departamentele”. Tot ce știe, a aflat ”acum, din rechizitoriu”.
 

Cum stau lucrurile pe Belina, cum e cu hidrocentrala, cu paznicii, cu pescarii și barierele vedeți în serialul nostru Belina – spoiler alert, în episodul doi apare scurt și domnul Gâdea.

2019-11-06T04:02:41+02:00 November 5th, 2019|Home|

”Nu pot să mă pun eu contra Guvernului României” – Jurnal de la Procesul ”Belina” (I)

”Nu pot să mă pun eu contra Guvernului României” – Jurnal de la Procesul ”Belina”, cel mai recent termen (8 octombrie 2019)

O listă lungă de funcționari ai statului sunt chemați, din două în două săptămâni, să depună mărturie în procesul ”Belina”. Mâine, 22 octombrie, sau cel târziu în 5 noiembrie așteptăm mărturia inculpatului Adrian Gâdea, fost șef la Consiliul Județean Teleorman și actualmente recompensat pentru toate câte îndură cu președinția PSD Teleorman. Acum trei luni, când a fost reales șef al filialei județene PSD Teleorman, Gâdea i-a mulțumit tocmai lui Liviu Dragnea ”pentru încredere”, în aplauzele Vioricăi Dăncilă, prezentă la festivități.

La ultimul termen în dosar, cel din 8 octobrie, nu a avut loc vreo audierea de vedetă, doar business as usual, dar un martor s-a dovedit cu totul special.

Mărunțică, îmbrăcată cernit, Eleonora Caranica, funcționar în Ministerul Finanțelor de aproape 30 de ani, a pășit în fața judecătorilor, având în ceafă privirile lui Shhaideh, Gâdea și ale celorlalți inculpați plus avocații lor. Aud cum, cu un murmurat, martora jură pe Biblie, și nici n-ajunge la ”așa să-mi ajute Dumnezeu”, că îi și pusesem ștampila: uite un alt birocrat care o să îndruge, ca și ceilalți, că nu-și amintește, nu știe el nimic, ”poate șeful meu ierarhic”, și scăpăm repede.

5 minute maxim durează, mi-am zis. Trei ore mai târziu, Eleonora Caranica încă mai avea de spus. Nu vroia să piardă nimic, nu vroia să îi scape vreun detaliu. ”Și asta e important!”

Mărturia Eleonorei Caranica s-a încheiat cu un tir de întrebări și bullying de la avocata lui Sevil Shaideh (avocata Flavia Teodosiu, pe care Shhaideh o împarte tocmai cu Liviu Dragnea). Pentru că nu oricui îi place un whistleblower. Atât de agresive au fost ironiile, intimidările și atacurile avocatei, așezată strategic la jumătate de metru de martor, încât judecătorul a trebuit să intervină cu un: ”Aici nu o judecăm pe doamna, ci o judecăm pe clienta dumneavoastră”.

Ce a făcut Eleonora Caranaica la termenul din 8 octombrie a fost să ne poarte prin hățișurile unui minister, rememorând câteva săpămâni din viața ei la muncă, la sfârșitul lui 2013.

Întrebarea nerostită în sala de judecată a fost: ce se întâmplă când mafiotul vine la putere, în minister – și vrea ceva? Vrea imediat, acum, ieri, să i se dea. În cazul ăsta, a vrut o insulă, Belina, și un braț al Dunării, Pavel. Și ceea ce reiese din toată declarația Eleonorei Caranica este această fugă contra cronometru – ”proiectul era super urgent!”, a repetat ea în mărturia ei iar și iar.

Pe 25 septembrie 2013, Eleonora Caranica, consilier superior în ministerul de finanțe, primește un email. ”Au fost atâtea emailuri în tot procesul acesta!”Era o primă formă, în copie, spre aprobare, a ceea ce în foarte scurt timp avea să devină Hotărârea de Guvern 943/2013, care avea să mute Insula Belina și Brațul Pavel din domeniul public al statului și din administrarea “Apele Române” în domeniul public al județului Teleorman și în administrarea Consiliului Județean Teleorman. În fapt, deja de doi ani, această bucată de Românie aflată pe granița țării era închiriată de o firma privată, Tel Drum, și era cu totul luată în stăpânire în interes privat.

La momentul acela, Eleonora Caranica habar nu avea unde și ce este Belina. De fapt, cine știa Belina? Localnicii, niște pescari, poate 2-3 jurnaliști.

Proiectul ajuns la Caranica avea doi inițiatori, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP, unde ministru pe atunci era Liviu Dragnea) și Ministerul Mediului și Schimbarilor Climatice (ministră pe atunci Rovana Plumb). Proiectul era semnat doar de MDRAP – ”Altfel decât trebuia”, explică Eleonora Caranica. Dar nu acesta era lucru care a pus-o cel mai mult pe gânduri. Cel mai important, vedea ea, era că transmiterea avea să se facă prin Hotărăre de Guvern – lucru imposibil, nelegal. “În opinia noastră, transferul trebuia făcută prin act de același rang, ordonanța sau lege”, a fost doar unul dintre argumentele ei.

În plus, proiectul promitea că insula se va muta în administrația Consiliului Județean Teleorman pentru investiții cu fonduri eruopene și alte minuni. Fără însă să existe vreo consecință dacă promisiunile nu erau duse la îndeplinire. Așa că Eleonora Caranica a mai cerut în scris modificări la proiect. A cerut ca ”in cazul in care investiția nu se finalizează într-o anumită perioadă, iar scopul acesteia nu e atins, atunci bunul trebuie sa revina in proprietatea publică statului”.

A mai observat și nepotriviri fața de extrasele de carte funciara și de datele din inventarul centralizat (despre aceste falsuri vom scrie mai mult cu ocazia unor termene viitoare). ”Rezultau clar inadvertente” – și ”acestea erau observațiile principale”.

10 zile mai târziu, pe 5 noiembrie 2013, Caranica primește iar proiectul pe email, fără anexe justificatve, cu mențiunea că ”e super urgent”, a doua zi se dorește aprobarea lui in ședință de guvern.

”Fără anexe și carte funciară, am fost pusă în imposibilitatea de a analiza prevederile respective.” A doua zi, în jurul prânzului, vine altă formă a proiectului, tot pe email (nu i s-a prezentat niciodată proiectul într-o forma oficială, nici în copie nici în original).Cineva i-a adus o copie a proiectului (nota de fundamentare a viitoarei Hotărâri de Guvern)avizat de Ministerul Mediului – un xerox, nu cu ceva semnat.

”A venit doamna cu un înscris xerox, de fapt era ultima pagina, cea de semnături, sa iau semnăturile avizatorilor”. Era foarte urgent, se înțelege, și Caranica a obținut toate semnăturile, așa cum i s-a cerut, și le-a transmis prin fax, la Guvern.

“Totul era foarte urgent”, a repetat funcționara în fața judecătorului pentru a nu știu căta oară. Ședința trebuia să înceapă, probabil că Ministrul Finanțelor publice era deja acolo.”

Nota de fundamentare a proiectului fost aprobată în ședința de guvern; rămăsese doar un pas, aprobarea proiectului în sine, un ultim HG pentru ca Insula să dispară din proprietatea statului.

Și mafiotul chiar nu mai avea răbdare. La sfârșitul lunii noiembrie Proiectul de HG 943/2013 a revenit la Caranica în copie spre analiză. Femeia a observat noi neregului, inclusiv un contract de închiriere (și despre acestea vom povesti cu ocazia unui termen de judecată viitor).

”Totul a mers foarte repede”, căci ședința de guvern urma să aibă loc a doua zi, 27 noiembrie 2013.

În seara dinaintea ședinței de guvern, în jurul orei 6:20 pm, când aproape nimeni nu mai era la serviciu în minister, doamna Caranica inclusiv, sosește un email. El conținea ordinea de zi a ședintei de guvern de a doua zi și, surpiză, o altă formă a proiectului de hotărâre, un proiect practic nou, ”total diferit de primul” – cel avizat de Ministerul de Finanțe, cu observații.

“Prima grijă dimineața a fost că a venit ăla din nou”, își amintește Caranica momentul când s-a întors a doua zi la birou și a regăsit iar un email cu proiectul care ”fusese învârtit în dreapta și în stânga”.

“Nu pot să mă pun eu contra Guvernului României” a mai spus Caranica în mărturia ei, când a povestit cum a aflat că proiectul a fost aprobat în ședința de guvern. Poate greșise ea, poate judecase strâmb: ”cand ți se spune că s-a hotărât…”

În 3.12.2013 Caranica a primit o forma refăcută, dar multe dintre cele observate de ea erau în continuare neschimbate. De exemplu, pretextul cu care se mutau Insula și Brațul Pavel din domeniul public al statului la Consiliul Județean era realizarea unui ”complex turistic, sportiv şi de agrement, cu tabără de vară pentru elevi, tabără de creaţie pentru pictură şi sculptură, complex sportiv pentru canotaj, volei, baschet, handbal, fotbal, pescuit sportiv, tenis, complex turistic cu hotel, căsuţe, bazine de înot, pensiuni, pistă de biciclete, port pentru ambarcaţiuni uşoare şi de croazieră, aquaparc, drumuri de acces şi infrastructură rutieră, zonă de plajă”.

Doamna Caranica insistase la adăugarea unui paragraf cum că “dacă in termen de 4 ani investiția nu se finalizează, atunci bunurile revin in domeniul public”. În decembrie, paragaraful cu pricina se transformase din ”dacă investiția nu se finașize ază în 4 ani” în mult mai convenabilul “daca investiția nu incepe in 5 ani”. (Inutil să spunem că până azi, aproape 6 ani mai târziu, pe belina nu s-a făcut un centimetru de pistă de bicicletă, un metru de complex sportiv, de pensiune sau mai știu eu ce baliverne, ca să nu mai spun despre culmea utopiei, tabăra de pictură și sculptură – toate existente doar în viziunea unei secretare care într-un birou al statului, nu știm încă în care, a trebuit să inventeze o motivație cusută cu ață alba a acestui proiect, ”repede, urgent”).

Ca toți birocrații audiați, și doamna Caranica ridică din umeri când e întrebată dacă știa că poate Belina este insula, iar Pavel braț al Dunării, și nu diguri, cum convenabil și pe grabă au fost reclasate aceste bunuri: ”Nu era de competența mea. Eu am niște coduri…”, ”datele tehnice se pot verifica, dar faptul că e braț sau insulă excede competența noastră.”
Toate de mai sus nu erau suficiente.

În inboxul Eleonorei Caranica a mai venit un email, tot cu doua ore înaintea ședinței de guvern, HG 858/2013 pentru modificarea codurilor de clasificație, descriere tehinică etc. a unor bunuri din administrația bazinală a mai multor județe. ”Nu am mai avut proiecte de modificare de inventar cu două ore înainte de ședință…”. Întrebată dacă știa că și această hotărâre de guvern ”urgentă” avea legătură tot cu goana după Belina, Caranica a spus cum că ”sigur că da”. Deși erau listate la grămadă bunuri din mai multe județe (Olt, Brăila, Călărași, Ialomița), până și emailul avea titlul ”Teleorman”. Ar fi putut să fie măcar mai discreți când au bifat peste noapte că o întreagă insulă și un braț al Dunării sunt niște ”diguri”. Sau ”betoane”, cum le-a spus Dragnea. În septembrie 2017, Liviu Dragnea le-a declarat nonșalant la Antena 3: ”Acolo este vorba de o suprafață de teren plină de bălării și de betoane, pe care noi le știm de copii, care conține și niște bălți”.

Text: Madalina Rosca
Foto: Paul Arne Wagner, de la prima noastră filmare pe Insula Belina, în 2017

2019-11-06T04:03:16+02:00 October 21st, 2019|Home|

Belina – Episode 2 – Captured Island

On the 23rd of August 2018, Romanian prime-minister Viorica Dăncilă orders the hydroelectric project generically named “Turnu Magurele-Nicopole” to be included in the list of strategic projects. What is kept hidden behind the generic name is the exact place where the hydroelectric dame is to be constructed, Belina Island on the Danube.

That same day, 23rd Auguts 2018, is prime-minister Dăncilă’s first public appearance after the biggest protest against her government. At 10th of August 2018, hundreds of thousands of Romanians had taken to the streets to protest against the government headed by Viorica Dăncilă, meeting brutal and unprecedented agression of the authorities. The two following weeks she had spent in hiding, without making any declaration.
Viorica Dăncilă later declared that she had taken a spontaneous vacation.

In her first appearance after these events, Viorica Dăncilă suggestst that what happened on the 10th of August was an unsuccesful coup d’etat against her government, and announces a gigantic hydroelectric plant on Belina Island.

Since 2011 Belina Island has been captured by the company “Tel Drum”, a company privatised and controlled through middle-men by Liviu Dragnea, , former president of the Romanian Social Democratic Party (PSD) and the Chamber of Deputies, and current inmate of Rahova prison in Bucharest.

Officially Tel Drum and the Romanian national administration of waters closed a lease of the water surface to the former in the scope of “fisheries development”. The company Tel Drum, however, went on to cut the Pavel arm of the Danube (which is separating Belina Island from the Romanian shore) with dams and to put in place barricades and security guards thus cutting off the island from its surroundings and denying entry to locals, including local fishermen. The barriers and security guards remain in place to this day.

The story however begins much earlier, with the promise of a pharaonic development made by the Romanian dictator Ceaușescu in the 1970s. The promise, after 50 years, has not been fulfilled but neither has it died away as it is used every time the local or national administration seems the need for announcing something grandiose.

From Ceaușescu to Dagnea, Crin Antonescu, Ponta and today’s prime minister Viorica Dăncilă almost every Romanian leader of the last 30 years has announced great projects for Belina Island, up until the utopian promise has become an electoral lie, recycled and recycled again.

In second episode of our mini-series we invite you on a journey in time, starting 50 years ago when politics entered the island. A story about how to capture an entire island on the Danube, step by step.

+++ Do you find our work relevant and necessary? With your donation, you can help us in continuing making independent documentaries and distribute them free and available for everyone! +++
2019-08-06T18:50:07+02:00 August 6th, 2019|Home, Projects, Videos|

Belina – Episodul 2 – Insula Capturată

În 23 august 2018, prin hotărâre de guvern, Dăncilă plasează proiectul hidrocentralei denumită generic Turnu Măgurele-Nicopole pe lista proiectelor strategice de investiții. De fapt, de câte ori un politician român (de la Dragnea și Crin Antonescu la Ponta și Dancila) vorbește despre hidrocentrala Turnu Magurele-Nicopole, este întotdeauna vorba despre Belina.
 
Acea zi, 23 august 2018, a fost și prima apariție publică a primului minsitru Dăncilă după cel mai mare protest împotriva guvernului ei. Două săptămâni stătuse ascunsă Viorica Dăncilă, fără să dea vreo declarație. Cu două săptămani înainte, în 10 august, sute de mii de români protestaseră împotriva guvernului condus de Dăncilă, iar protestul a fost reprimat cu violențe arbitrare și fără precedent în România ultimilor aproape 30 de ani.
 
În tot acest timp, Viorica Dăncilă susține că ar fi fost într-o vacanță spontană.
 
În prima ei apariție de după acel eveniment dureros, Viorica Dăncilă sugereaza ca a fost vorba despre o lovitura de stat pusă la cale de adversari politici, nu amintește nimic despre 10 august, dar promite o hidrocentrală gigantică pe Belina.
 
Din 2011, Belina e capturată integral de Tel Drum. Firma controlată de Liviu Dragnea prin interpuși închiriaza luciul de apa pentru, spun ei, amenajare piscicola, dar taie Bratul Pavel pe Dunare cu diguri și pune bariere și pază privată în jurul insulei.
 
Locuitorii din zonă și pescarii de generații sunt violent azvârliți afară. De la distrugerea bărcilor și amenințări cu moartea și până la întocmit dosare penale în numele pescarilor, Tel Drum nu se da în lături de la nimic. Până și polițiștii de frontiera sunt dați afară din această zonă unde, până atunci, păzeau granița de stat. ”Trebuia să cerem voie de la Tel Drum, ei aveau cheia” – ne-a mărturisit un fost polițist de frontieră, care ne-a povestit cum Belina era o zonă de trecere pentru traficanți de persoane.
 
Dar pănă atunci, pănă în 2011, Belina nu a fost o insulă fără stăpâni, sau un teritoriu nefolosit. Localnici și pescari au fost izgoniți precum niște triburi băștinașe în Amazonia când vin investitori din străinătate, taie pădurera și te lasă fără ceea ce a fost baza economică de generații întregi, doar că scena despre care vorbim se petrece în România, în Uniunea Europeană în anii 2000.
 
Totul a început mult mai devreme, în anii 70 cu o promisiune de construcție faraonică; promisiunea care pană în ziua de astăzi, după apoximativ 50 de ani, tot nu s-a realizat dar care nici nu a murit și este folosită de fiecare dată când conducerea țării sau a județului simte nevoie de a anunța ceva grandios.
 
Pe vremuri, hidrocentrala de pe Belina era doar una dintre piramidele faraonului nebun Ceaușescu.
 
De ce însă nu s-a realizat grandioasa hidrocentrală niciodată, când și în ce fel a inceput Liviu Dragnea să pună mâna pe insula Belina, care ar fi impactul asupra naturii?
+++ Puteți să ne sprijiniți să realizăm documentare independente pe care să le distribuim în continuare liber și gratuit, printr-o donație! +++
2019-08-06T18:59:45+02:00 August 6th, 2019|Sticky, Videos|

Protest de susținere a guvernului Sandu în fata Ambasadei Republicii Moldova din București

Vedeți aici cât de firesc iese Ambasadorul Moldovei la București Gribincea să vorbească cu protestatarii despre situația din Republica Moldova. În România, în doi ani și jumătate de proteste, nici un funcționar public nu a ieșit să vorbească cu vreun protestatar, ca sa nu mai vorbim de înalți demnitari (o excepție nobilă fiind Klaus Iohannis care a ieșit în fața Palatului Cotroceni să vorbească cu protestatari aduși cu arcanul). Dăncilă chiar pleca (fugea) într-o așa zisă vacanță tocmai pe 10 august.

Astăzi, peste tot în lumea, moldevenii din diaspora au avut un mesaj comun de susținere a guvernului ales de Parlamentul Moldovei, guvernul condus de Maia Sandu. Vlad Plahotniuc, președintele așa-zisului Partid Democrat, omul din umbra care conduce Republica Moldova pe față și gașca lui de oameni fără nici o legitimare democratică se leagă de scaunele lor cu complicitatea unei Curți Constituționale capturată în totalitate de partid.

Vorba Maiei Sandu: Plahotniuc ”a venit de nicăieri, este aceleași mic dictator”.

Relatăm declarația comună a diasporei, citită azi în fața ambasadei Moldovei – și peste tot în lume:

Dragi prieteni si concetățeni,

Iata ca zilele acestea au loc evenimente istorice in RM, evenimente care vor conduce la eliberarea statului din captivitate si vor garanta libertatea si democrația.

In acest moment, se inearca înlăturarea regimului dictatorial, care a saracit o tara intreaga si a alungat aproape un milion de cetățeni. Acest regim a acaparat instituțiile de stat, prin care acum incearca sa se mentina la putere. Ei folosesc toate metodele mârșave si nelegitime pentru a impiedica dezoligarhizarea statului. In acest context, toti cei adunati azi aici, in fata ambasadei RM din București, declaram urmatoarele:

1) Condamnam cu vehemență orice acțiune, care duce la destabilizare sau la acte de violenta.

2) Dezaprobam atitudinea agresiva si neadecvata a partidului Democrat si acțiunile de hartuire fata de jurnaliști.

3) Ne opunem organizarii protestelor din fata instituțiilor de stat, cu oameni șantajați si cumpărați

4) cerem demisia instrumentului principal al PD- CC, care a luat decizii total nelegale si impotriva vointei poporului.

5) Condamnam dezacordul fostului Guvern de a preda puterea noilor miniștri aleși de Parlament si incercarea ilegala de a continua activitatea puterii executive deja expirate.

6) Cerem demisia lui Meleșcanu si condamnam lipsa de un raspuns prompt a MAE si a Guvernului României, care demonstreaza ca sunt in complicitate cu PD si se opun poziției date de UE si SUA.

7) Salutam Guvernul Maiei Sandu si susținem toate actiunile întreprinse de acesta. Speram ca RM isi va relua cursul firesc al unei democrații adevarate si reale. Nu acceptam organizarea alegerilor parlamentare si prezidențiale anticipate.

2019-06-11T23:01:44+02:00 June 11th, 2019|Home, Videos|

Belina – Episode 1 – Treasure Island

Belina is a metaphor for Romania. Once we understood what has happened with this piece of land in the last years, we understood better what is happening to nowadays’ Romania.

On this island on the shore of the Danube River, one can easily see what it means when some people put themselves above the law, and the power of state institutions put in place to defend the rights of citizens weighs no more than some useless declarations on paper.

In the last two years, while documenting protests in defense of the rule of law in Bucharest – where people started to talk about the imminent installation of a dictatorship – we have made regular trips to Teleorman county and seized all chances to enter Belina, the treasure island.

On Belina, laws and rights exist only in theory. There is no transparency of political decisions, crimes happen behind illegal barriers, law enforcement officers work only for those in power, and if these people ever have to face a judge, their court proceedings are delayed, laws are changed in their benefit and the injustice to citizens is never made up for.

The story on the ground, at Belina, has always the same main character: Liviu Dragnea, the strongman behind the Romanian government.

Corruption in Teleorman, and even more so on Belina is not an abstract thing at all, as here it means that someone, from one day to the other, takes the fish from your table and denies you access to the island which for generations had been the local fishing ground and until 2011 the economic backbone of tens of industrial fishermen in the region. And their families of course.

Nowhere in the whole world does the presumption of innocence exist for politicians in the eye of the public. After having listened to testimonies of the people in Teleorman, and after having been numeroous times on Belina, we can tell that Liviu Dragnea is guilty.

For 20 years, Dragnea has been in the highest public offices in that county. And he has claimed to work for the benefit of the community. In fact, though, what he left behind behind is a place where even the notion of common good is unknown to the local administration. Above all, Dragnea makes himself guilty of the poverty of the people he has ruled for oh-so many years.

The day will come when a judge will have to pronounce how many laws Dragnea broke in order to put his hands on former state-owned properties, benefit from former state-owned companies and take control over an island, a county and an entire country.

We are no judges, we cannot give a verdict and state here and now which are the laws that Dragnea broke or how many his people changed for their own benefit. But what we can do is take you on a journey where all you need to take with you is common sense, so you can judge for yourself.

2019-08-06T18:36:36+02:00 May 8th, 2019|Home, Projects, Videos|

Belina – Episodul 1 – Insula Comorilor

Belina e o metaforă a României. Odată ce am înțeles ce s-a întâmplat în ultimii ani cu această bucată de pământ, am înțeles mai bine și ce se întâmpla cu România de azi.

Pe această insulă de pe malul Dunării poți să vezi cu ușurință ce înseamnă când niște oameni se pun deasupra legii, iar puterea instituțiilor statului care trebuie să apere drepturile cetățenilor cântărește doar cât niște declarații goale pe hârtie.

În ultimii doi ani, în timp ce la București documentam protestele pentru apărarea statului de drept – unde lumea începuse să vorbească despre instaurarea dictaturii – am călătorit adesea în județul Teleorman, și de câte ori am putut, am intrat pe Belina, această insulă a comorilor.

Iar pe Belina, legi și drepturi există doar în teorie. Nu există nici o transparență a deciziilor politice, acțiuni criminale se întâmplă în spatele barierelor ilegale, forțele de ordine lucrează doar în folosul celor aflați la putere, iar dacă aceștia în sfârșit ajung în fața unui judecător, procesele sunt tergiversate, iar legile schimbate, fără vreo reparare a nedreptăților aduse cetațenilor.

Povestea acolo, la Belina, are mereu același personaj principal: Liviu Dragnea, brațul de fier din spate guvernului.

Corupția în Teleorman și cu atât mai mult pe Belina nu e deloc ceva abstract. Acolo, asta înseamnă, că de la o zi la alta cineva ți-a luat peștele de pe masă și ți-a oprit violent accesul pe insula care de generații a fost zona locală de pescuit, iar până în 2011 baza economică a zeci de pescari industriali. Și familiile lor bineînțeles.

Nicăieri în lume nu există prezumția de nevinovăție pentru politicieni în ochiul publicului. Noi, care am ascultat mărturii ale oamenilor din Teleorman, și am petrecut mult timp pe insula Belina, putem să spunem că Liviu Dragnea este vinovat.

Timp de 20 de ani Dragnea a deținut cele mai înalte poziții publice din județ. Și a pretins că a lucrat în folosul comunității. De fapt, a lăsat în spate un loc unde chiar și noțiunea de folos al comunității este una străină administrației. Înainte de orice, Dragnea se face vinovat pentru sărăcia oamenilor pe care i-a condus în toți acești ani.

Va veni o zi în care un judecător va trebui să spună câte legi a încălcat Dragnea ca să pună mâna pe vechile proprietăți ale statului, să beneficieze de fostele companii de stat și să pună stăpânire pe o insulă, un județ și o întreagă țară.

Nu suntem judecători să dăm un verdict, ca să spunem noi aici și acum ce legi a încălcat Dragnea sau câte au schimbat oamenii lui între timp în interes propriu. Dar vă putem purta cu noi într-o călătorie, în care tot ce aveți nevoie să luați cu voi este bunul-simț, ca să judecați singuri.

2019-08-06T18:34:36+02:00 May 8th, 2019|Home, Videos|

De ce este nevoie de un Referendum pentru justiție – și cu ce am plecat azi de la Cotroceni

S-a scris deja despre conținutul discuției, eu voi încerca să scriu despre spiritul ei. Referendumul este consultativ, și nu suntem într-atât de naivi încât să credem că guvernarea PSD va ține tocmai acum cont de cetățenii acestei țări. Pentru mine, și am avut sentimentul că pentru mulți dintre cei care au participat azi la discuție, referendumul este și un proces de conștiință, modalitatea pe care o au la îndemână cetățenii ca să transmită un mesaj coaliției aflate la guvernare.

Astăzi la Cotroceni s-a discutat despre mai multe chestiuni esențiale (deși mai tehnice decât se anunță întrebarea), cum ar fi guvernarea prin decrete (pentru că asta sunt de fapt aceste OUGuri) și nevoia unei reforme radicale în cadrul CCR.

Cu ce ajută întâlnirea de azi, și referendumul în general? Este, sper, începutul unui proces de conștiință, al unei analize temeinice și al unei discuții onestă despre ”de ce am ajuns aici”. Să spunem lucrurilor pe nume: România este un stat captiv, aflat în faliment democratic. Sistemul a eșuat grav, și faptul că din decembrie 2016 și până azi s-a putut arde din temelii un sistem construit în zeci de ani arată că ceva a fost profund viciat și trebuie regândit fundamental, că nu poate fi doar cârpit pe ici pe colo.

Acest referendum ”pentru justiție” nu poate să rezolve problemele de fundație, nici să ne scape de PSD, dar cu prilejul lui trebuie să analizăm și să punem un diagnostic pacientului foarte bolnav care este statul român.

Sunt două problemele sistemice care cred că ne-au adus aici (și după discuția de azi de la Cotroceni știu că nu sunt singura care vede lucrurile așa): 1. folosirea OUGurilor și 2. CCR – și nu doar felul viciat în care funcționează CCR, dar și posibilitățile foarte restrânse de a sesiza neconstituționalitatea sub legislația în vigoare.

Le iau pe rând:

1. În ultimii doi ani, cu o cascadă de OUGuri neconstituționale, guvernul a uzurpat Parlamentul. În Germania anilor ’20-’30, tocmai cu OUGuri (Notverordnungen) s-a stins lumina în democrație și s-a pavat calea spre dictatură. Nu întâmplător, în Germania de azi OUGurile nu mai există deloc. Când, în 1949, Consiliul Parlamentar a analizat motivele care au dus la tragedia care a fost Germania nazistă, s-a ajuns la concluzia ca OUGurile au fost cele care au dus la uzurparea statului de drept în țara care avea la acel moment una dintre cele mai liberale constituții. În consecință, nemții au conceput o Constituție și o funcționare a statului fără ordonanțe de urgență: ele lipsesc din Grundgesetz!

În România, OUGurile au fost întotdeauna folosite tocmai pentru a ocoli rigorile statului de drept, motiv mai mult decât suficient ca ele să dispară din legislația românească (într-o anormalitate abisală, până și codul nostru rutier este un OUG, 195/ 2002, cu modificările din 2017 și 2018, făcute prin alte două ordonanțe.

2. Despre CCR s-a vorbit mult azi la Cotroceni, și văd și eu esențială reformarea acestei instituții, prin depolitizarea și profesionalizarea numirilor judecătorilor CCR. România se află acum în situația aberantă, în care președintele CCR este nu doar fost membru de partid, este chiar fost deputat PSD in doua mandate consecutive.

Dar problema este, iarăși, sistemică, și este mai largă: sunt prea puține modalitățile de sesizare a neconstituționalității legilor, iar acest fel restrâns, limitativ de a sesiza neconstituționalitatea unor legi ne duce în situația absurdă de a ne supune unor legi neconstituționale, unele scrise chiar sub alte Constituții, și niciodată testate de Curtea Constituțională. Este evident că posibilitatea de a sesiza neconstituționalitatea trebuie să fie una mai largă din toate punctele de vedere.

CONCLUZIA zilei: Președintele Klaus Iohannis și Administrația Prezidențială nu așteptau musai de la noi o întrebare de-a gata pentru referendumul din 26 mai. Dar ce putem să facem este să mutăm discuția de la cum arde statul de drept la cum vom supraviețui acestei crize profunde.

Nu este niciodată prea devreme ca să începem să vorbim despre cum vom reconstrui din temelii statul român, după ce stingem focul care a cuprins țara noastră. Un simplu apel la echilibru și dialog ar fi o încercare nebunească de a mai negocia cu piromanii care ne-au dat foc.

Dar referendumul acesta, cu toate riscurile lui, sper că este începutul cathartic de care avem nevoie.

Madalina Rosca

Foto: Administrația Prezidențiala

2019-05-01T19:37:02+02:00 March 26th, 2019|Home|

Sfârșitul justiției – Ketchup la poarta Ministerului

Astăzi, 19 februarie 2019 cetățeni disperați s-au apărat cu două găletușe de ketchup în fața unei noi ordonanțe de urgență, care reprezintă de facto subordonarea totală a justiției în favoarea lui Dragnea și ai săi. Cetățenii au fost ridicați din stradă într-o acțiune care a arătat mai degrabă a răpire. Așa cum vedeți în imaginile surprinse de noi, s-a ordonat rapid întocmirea de dosare penale. Inutil să adăugăm că pe toată durata acestei acțiuni, din Ministerul Justiției nu a ieșit nici un oficial care să discute cu cetățenii supărați, dar foarte pașnici – așa cum s-a intâmplat la toate protestele din ultimii mai bine de doi ani. Grupul mafiot care conduce țara spre ruină pare ca nu mai face nici un efort pentru a ascunde ceea ce este de fapt.

2019-05-05T18:53:41+02:00 February 19th, 2019|Home, Videos|

De ce trebuie sa o aparam pe Laura Codruta Kovesi

Labele PSD-ALDE se urca iar pe DNA, asa cum ne-am obisnuit deja, pentru ca este un circ ciclic: cate un condamnat penal sau un infractor fugar trimite la televiziunea unui alt infractor poze, dosare, inregistari, in “interes public”. Ca in bancul cu Petrica si lupul, nimeni nu mai vrea sa se eforteze si ne prefacem ca nu mai credem ca de data asta chiar au dat iama lupii la stana.

Pe de o parte PSDistii s-au aliniat din nou si urla ca DNA este statul paralel, divagand orice discutie serioasa intr-o propaganda ieftina. Impotriva acestui atac al grupului criminal organizat care ne conduce se aud prea putine voci care sa-i tina piept. Aparatorii statului de drept cad in capcana si nu iau in calcul intentiile celor care vor sa ii faca vant Laurei Codruta Kovesi – si consecintele catastrofale pe care acest lucru le-ar putea avea pentru Romania.

Modelul atacurilor la DNA este propaganda tip-Kremlin: gasesti slabiciunile adversarului, le amplifici si redirectionezi toata discutia intr-acolo. Zapacesti opinia publica pana cand, asa cum s-a intamplat astazi, oricum obositi dupa alte multe atacuri asupra statului de drept, toti par sa uite de ce mai lupta ca sa apere o institutie sau alta.

Si uitam sa ne mai punem intrebarea: de ce vor PSDistii sa se darame DNA astazi, acum, ieri daca s-ar putea? Pentru ca a facut Kovesi greseli manageriale, pentru ca a fost prea influentata de servicii si nu a urmat mereu buchia cartii? Sau pentru ca DNA e singura institutie care a cutremurat mafia PSD-ALDE-UDMR-Udrea-Basescu etc. si a deranjat apele murdare ale acestor grupuri de interese?

Suntem orbi sa nu vedem ce face PSD chiar acum, in ultimele 24 de ore? Si cine anume din PSD a iesit la declaratii? Liviu Dragnea, condamnat penal, cel care conduce de facto nu doar Partidul si Teleormanul, ci si Parlamentul si Guvernul, vorbeste, tocmai el, despre “mafia care incearca sa conduca Romania”. Si mai cine mai ataca DNAul azi? Serban Nicolae aka “am poze cu tine facand sex anal” isi da si el cu parerea: Kovesi “nu mai poate ramane”. Fostul deputat Vlad Cosma, care in doar o saptamana are termen intr-un dosar de coruptie, in care e acuzat impreuna cu tatal sau, si pentru care risca fiecare 5, respectiv 8 ani de inchisoare. Cine a mai facut azi front comun in acest atac impotriva DNA? Fostul PRMist Codrin Stefanescu a si aruncat mingea la Ministrul Justitiei Toader si i-a cerut capul lui Kovesi, culmea-culmilor, in numele camarazilor lui care au murit la Revolutia din 1989. Primul Ministru se aliniaza si il cheama de urgenta pe Tudorel Toader din vizita oficiala (culmea! in Japonia. PSDul pare ca nu da doi bani pe relatiilor bilaterale romano-japoneze). In fine, Toader vorbeste la telefon cu Antena 3 si promite raportul si bineinteles masuri rapide.
Intr-o voce striga corul de hoti: taiati-i capul!

Asta este tot ceea ce mai au ei nevoie acum: Kovesi sa plece de la DNA, in astfel de conditii, data jos cu tamtam de PSD cu retorica “DNAului abuziv”. Si sa termine o data pentru totdeauna cu DNA, singura institutie din Romania care, cu toate imperfectiunile pe care le-ar putea avea, s-a luat realmente la tranta cu coruptia din Romania. Nici un om normal la cap nu poate nega ceea ce a facut si face DNA pentru romani si nu putem ingadui PSD sa darame totul peste noapte sub pretextul unor erori care nu ii apartin si in legatura cu care nimeni de fapt nu are vreo idee clara pana in acest moment.

Ce am fi avut daca nu era DNA, sincer, ce am fi aparat acum? Cum ar fi aratat revolta anticoruptie in Romania, sau macar intelegerea coruptiei asa cum o avem acum, daca DNA nu ar fi facut nimic din ceea ce a facut. Si poate ca sunt greseli si in aceasta institutie? Sunt multe institutii ale statului roman care au probleme mari, institutii care ne afecteaza vietile noastre, ale cetatenilor, in moduri foarte profunde (ati primit si voi scrisori de la ANAF in ultima luna, institutie condusa de un apropiat al lui Dragnea?) Si exista o institutie care afecteaza profund viata politicienilor corupti, si asta este DNA, si tocmai ea a ajuns acum tinta atacurilor. Ma intreb daca problemele in Directiei Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC), de exemplu, nu sunt mai presante, institutie responsabila pentru viata – si moartea – multor copii si batrani.

Am citit astazi si cateva opinii exigente, ale unor cetateni intransigenti, cum ca justitia e oarba, nu iarta, nu uita, deci demisia Kovesi! Sa isi inchipuie oamenii acestia asa exigenti si imaculati cum sunt, sa isi inchipuie ca ar fi ei macar o luna procurori DNA, sa isi imagineze pentru o clipa cum ar lupta cu toate astea, cu amenintari zilnice, cu presiuni si cu dificultatea investigatiei anticoruptie, in megamocirla de aici. Oriunde in aceasta lume, din Suedia pana in Pakistan, este o corvoada sa investighezi coruptia la nivel inalt, sa strangi probe solide, sa faci un dosar beton, sa demonstrezi in instanta, si tot asa. As vrea sa vad macar pentru o luna cum ar performa cetatenii care striga acum “demisia” (nu vorbesc aici despre infractori, vorbesc despre cei imaculati si intransigenti).

Si mai este o problema in ecuatie: mare parte din societatea nostra a lasat totul in carca DNA. Dar coruptia nu se rezolva numai in penal. Nimeni nu poate duce singur o asemenea responsabilitate. Ce facem noi, fiecare, zi de zi, in intalnirile pe care le aveam cu coruptia?

Astazi, fara nici o proba tangibila si dovezi concrete care sa vorbeasca impotriva lui Kovesi, ar trebui sa venim cu totii in aparara ei si a institutiei pe care o conduce. Si atunci cand vom avea un guvern profesionist in care sa avem incredere, indiferent de culoare, un guvern care lucreaza in numele cetatenilor si nu in interesul membrilor penali, atunci putem sa discutam indelung si despre DNA, si despre toate celelalte aproape 14.000 de institutii ale Statului Roman, dintre care multe nu au fost reformate vreodata, sau sunt chiar creatia recenta a cleptocratilor.

Text: R.S. & Madalina Rosca
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

2019-05-01T19:24:41+02:00 February 12th, 2018|Home|
Back To Top